De ce lemnul şi nu betonul ? - Constructii - Casa si Biroul

De ce lemnul şi nu betonul ?

Tipareste Recomanda unui prieten Publica articolul tau

Nu contestă nimeni că întrebuinţarea betonului la poduri, fabrici sau tunele este justificată. Că totuşi este neapărat necesar la construirea casei cantităţi mari de beton este îndoielnic.

Beton
Betonul se compune din liant (ciment), fondanţi (pietriş, nisip sau zgură) şi apă. Marele său avantaj constă în faptul că se fabrică şi se prelucrează uşor. În afară de aceasta are şi o mare capacitate de captare a căldurii.

Construcţiile din beton au o serie de puncte slabe: “Respiră” mai puţin, adică au o rezistenţă ridicată la difuzia vaporilor şi prezintă un timp de uscare foarte mare: 5 - 10 ani. Comportarea la umiditate poate duce la condens şi formarea mucegaiului. Betonul este un material de construcţie rece, deoarece conductibilitatea termică este prea mare pentru a face clima din încăpere plăcută. Astfel, apare o senzaţie neplăcută de frig.

Betonul şi oţelul-beton sunt deci nepotrivite pentru izolaţia termică (peretele exterior). Adeseori betonul trebuie să se folosească cu o inserţie de oţel pentru a se obţine capacitatea portantă necesară; armăturile din oţel sunt problematice, deoarece oţelul-beton distorsionează câmpul natural de radiaţii al pământului şi îl şi amplifică în acelaşi timp. Radiaţia cosmică, cea care este importantă, este ecranată, ceea ce poate duce la un câmp nul într-o casă din beton.

Experienţele au arătat că betonul trebuie curăţat după 20 - 30 de ani, ceea ce poate duce la cheltuieli foarte mari. Pereţii şi acoperişurile din beton se reciclează foarte greu, deoarece betonul în stare cementată nu se mai poate descompune în părţile lui componente. Din punct de vedere estetic, betonul este considerat un material de construcţie cenuşiu, monoton şi trist. De bio-beton se vorbeşte când cimentul este înlocuit cu calcar prelucrat hidraulic. Rezistenţa bio-betonului nu atinge totuşi valorile betonului de ciment.

Ghips
Ghipsul natural este un material de construcţie bun, în timp ce ghipsul chimic poate prezenta o radioactivitate ridicată. Ghipsul poate avea o bună comportare la construcţiiumiditate, este uşor de prelucrat, posedă însă o capacitate de încărcare statică redusă.

Ghipsul natural şi cel chimic se deosebesc numai cu contorul Geiger, de aceea ar fi de preferat să se obţină o declaraţie completă din partea fabricantului privind compoziţia materialelor de construcţie. Nu vă bazaţi pe cele spuse de vânzători, ci cereţi un certificat al fabricantului în care să apară originea exactă sau chemaţi un specialist să facă măsurătorile.

Nou în comerţ este ghipsul din instalaţiile de desulfurare a gazelor reziduale din centralele energetice (numit şi ghips REA).

Conform cercetărilor Institutului pentru Biologia Construcţiilor din Rosenheim, ghipsul REA prezintă o radioactivitate redusă. Celelalte impurităţi, cum sunt clorurile sau bioxidul de sulf, fac să scadă calitatea, iar viitorul va arăta dacă ghipsul REA poate înlocui ghipsul natural. Cel mai bine este să folosiţi ghipsul pentru tencuială sau ghipsul bulgări, deoarece acesta nu are nici un fel de fondanţi.

Plăcile din ghips
Se deosebesc plăci din ghips pur, plăci de carton cu adaos de ghips, plăci care au pe ambele părţi un carton special, şi plăci din fibre de ghips care se compun din ghips, fibre de celuloză, din hârtie reciclată şi un agent de silicatizare (culoare verde). Aceste plăci (conţin fungicizi) trebuie să se înlocuiască cu plăci de ghips cu fibre de celuloză care sunt impregnate cu silicat de potasiu.

Toate prezintă o excelentă difuzie a vaporilor, precum şi un efect de reglare a climatului. Plăcile din ghips se folosesc pentru tencuială, căptuşirea pereţilor, pentru pereţii despărţitori şi căptuşirea acoperişurilor. Au avantajul că prezintă o suprafaţă uscată, netedă, peste care se poate aplica imediat tencuiala sau tapetul.

Pentru mai multe detalii vizitati: www.lemnconstruct.ro